Satul Liveni – locul care păstrează spriritul enescian

Divertisment

Muzica lui George Enescu a străbătut și străbate întreaga lume, însă adevăratul spirit enescian a rămas acasă. Pentru Enescu, acasă nu înseamnă altceva decât Liveni, acel sat din nordul județului Botoșani în care cel mai mare compozitor, violonist, pianist și dirijor pe care l-a avut România vreodată și-a petrecut primii cinci ani din viață.

Casa de la Liveni, situată la 50 de kilometri de municipiul Botoșani și la 15 kilometri de municipiul Dorohoi, a reprezentat pentru Enescu ”casa visurilor”, locul în care a reușit să compună prima sa operă pentru vioară și pian, ”Țara Românească”, la vârsta de doar cinci ani. Tot acolo, în casa părintească, Jurjac, cum îl alintau părinții, a compus și Poema Română în 1894.

Locul în care acum 133 de ani se năștea marele geniu al muzicii românești a devenit, din 1957, Casa Memorială George Enescu, administrată de Muzeul Județean de Istorie.

”În ultima sa vizită la Liveni, care a fost în anul 1946, Enescu i-a rugat pe prietenii lui, care îl însoțeau, să îl lase un moment singur, să se reculeagă, iar la final i-a spus unuia dintre ei, scriitorului Dumitru Corbea, să aibă grijă ca nu cumva această casă să fie distrusă. Ceea ce facem noi, în 1957, de când această casă a devenit muzeu, a fost să avem grijă ca imobilul să nu se distrugă, ba, dimpotrivă, ea să devină un punct de atracție pentru turiștii veniți din țară și străinătate”, a declarat managerul Muzeului Județean de Istorie Botoșani, Lucica Pârvan. 

În 1886 Costache Enescu și familia sa se mută la Cracalia. Locuința de la Liveni, aflată și ea pe lista monumentelor istorice, este și astăzi înconjurată de o grădină cu flori, dar și de o livadă cu pomi fructiferi.

Expoziția de bază din Casa Memorială George Enescu a fost reorganizată, în ultimii ani, cu scopul de a deveni mai atractivă pentru turiști.

În interior, se păstrează obiecte care amintesc de copilăria artistului, precum pianul, o vioară jucărie, trusa de culori pentru desen, un Moș Crăciun jucărie și mai multe desene făcute de copilul George Enescu. Pe lângă acestea, sunt expuse fotografii originale ale părinților, ale casei de la Cracalia, acte de proprietate aparținând lui Costache Enescu, precum și partituri muzicale din anii tinereții artistului. Într-una dintre camere se află cuptorul pe care s-a născut marele muzician. 

Casa de la Liveni nu este singurul muzeu dedicat lui Enescu din județul Botoșani. La Dorohoi există Muzeul Enescu care funcționează într-o casă în care a locuit tatăl marelui muzician după separarea de mama sa.

”Botoșaniul este singurul județ din țară care are două muzee legate de memoria lui George Enescu. Casa de la Liveni, în care s-a născut și a copilărit George Enescu, dar și casa de la Dorohoi, în care a locuit Costache Enescu, tatăl muzicianului, după ce a divorțat. Acum, suntem pe cale să achiziționăm și casa de la Mihăileni în care a locuit mama compozitorului și bunicii din partea mamei, familia Cosmovici”, a precizat Pârvan.

Directorul Muzeului Județean de Istorie Botoșani are în vedere includerea casei de la Liveni în programul Festivalului Enescu.

Lucica Pârvan își dorește ca marii muzicieni care vin, an de an, la festivalul de la București să participe la acțiuni care să se desfășoare în curtea Casei Memoriale George Enescu.

De altfel, și primarul comunei George Enescu, Angela Toma Grădinaru, lansează o invitație permanentă tuturor celor care vor să îi cunoască începuturile marelui muzician român.

”Casa este situată pe o suprafață de 9.600 metri pătrați, cu o livadă frumoasă, cu pomi frumoși, chiar dacă unii sunt mai îmbătrâniți. Este un loc cu o notă mai aparte. Probabil, de emoție, atunci când pășim pragul casei de la Liveni, avem o revelație, dar și o mândrie că am ajuns la locul în care s-a născut și a copilărit Enescu”, a declarat primarul comunei George Enescu. 

Enescu s-a născut pe 19 august 1881, fiind al optulea copil al arendașului Costache Enescu și al soției sale Maria. El a fost singurul supraviețuitor dintre cei opt copii, ceilalți murind, la vârste foarte mici. A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de patru ani, iar la vârsta de 5 ani apare în primul său concert și începe studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

”Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?”, spunea Enescu jurnalistului de radio Bernard Gavoty. 

În 1886, Eduard Caudella, compozitor și profesor la Conservatorul din Iași, remarcă talentul deosebit al lui George Enescu și îi sfătuiește pe părinții acestuia să-și îndrepte copilul către studii muzicale.

Între 1888 și 1894, George Enescu studiază la Conservatorul din Viena, cu profesori renumiți ai vremii precum Siegmund Bachrich și Josef Hellmesberger Junior (vioară), Ernst Ludwig (pian) și Robert Fuchs (armonie, contrapunct și compoziție). La recomandarea lui Josef Hellmesberger Jr., profesor de vioară și fiul directorului Conservatorului din Viena, George Enescu este trimis de tatăl său să studieze la Paris. Astfel, se perfecționează la Conservatorul din Paris (1895 — 1899), sub îndrumarea profesorilor José White și Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet și Gabriel Fauré la compoziție, Ambroise Thomas și Théodore Dubois la armonie și André Gédalge la contrapunct.

Din perioada studiilor la Paris datează cele patru ”simfonii de școală”, Poema Română op. 1 (1897) pentru orchestră și cor bărbătesc, Sonata nr. 1 pentru pian și vioară în Re major, op. 2 (1897), Suita nr. 1, în sol minor, în stil vechi pentru pian, op. 3 (1897), Sonata nr. 2 pentru pian și vioară în fa minor, op. 6 (1899), lucrări care i-au adus recunoașterea tânărului compozitor George Enescu.

Printre cele mai cunoscute compoziții ale lui George Enescu se numără cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră în Do major, op. 9 (compusă în 1903 și interpretată în 1911 de Orchestra Filarmonicii din New York, sub bagheta renumitului compozitor și dirijor Gustav Mahler) sau Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 (1905). 

În anii Primului Război Mondial, în paralel cu activitatea de creație, Enescu a susținut concerte în România pentru răniții din spitale. După război a reluat turneele în calitate de violonist și dirijor în Elveția, Franța, Olanda, Spania, SUA, Portugalia, Canada etc.

Muzicianul a dirijat Orchestra Simfonică George Enescu din Iași (al cărei fondator este, în perioada 1918-1920), dar și orchestrele Societății Filarmonice Române (1898 — 1906), Ministerului Instrucțiunii Publice (1906 — 1920) și Filarmonicii din București (1920 — 1946).

Deseori Enescu era invitat la Castelul Peleș din Sinaia de către regina Elisabeta a României (al cărei pseudonim literar era Carmen Sylva), pentru a susține concerte și recitaluri de vioară. O serie de lieduri în limba germană reprezintă rezultatul colaborării pe plan artistic dintre compozitorul Enescu și regina-scriitoare.

Cea mai îndrăgită lucrare a compozitorului, la care a lucrat mai bine de zece ani, este opera Oedip, op. 23. Terminată în 1931, aceasta i-a fost dedicată Mariei Rosetti-Cantacuzino, cea care va deveni, în 1937, soția lui George Enescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *