Istoria unui mare istoric concentrată între pereții unei case tradiționale din centrul municipiului Botoșani – Casa Memorială ”Nicolae Iorga” adăpostește o parte din trecutul unuia dintre cei mai mari istorici și oameni politici ai României.
În ea se află mărturii cu privire la nașterea, existența și moartea unui om care a scris istorie în peste 1.000 de volume de carte, dar și a unui fost prim-ministru, fost președinte al Senatului, fost președinte al Camerei Deputaților, fost ministru și fost președinte de partid, care a marcat trecutul politic al țării.
Clădirea de pe strada care astăzi poartă numele marelui istoric este singurul imobil dintre cele nouă în care a locuit familia lui Nicolae Iorga și care nu a fost demolat. Locuința nu a fost proprietatea familiei Iorga, ea fiind închiriată între anii 1876 — 1880 de mama istoricului, Zulnia Iorga, la scurt timp după decesul soțului său, avocatul Nicu Iorga, tatăl lui Nicolae Iorga.
”Familia Iorga nu a avut niciodată casa ei. Ei au locuit doar în case închiriate și au fost identificate în Botoșani nouă zone pe unde s-au perindat. Nicolae Iorga s-a născut în Botoșani într-o casă închiriată, vis-a-vis de Biserica Sfântul Spiridon, dar nu mai există. Din cele nouă locuințe, aceasta este singura care s-a păstrat. Este casa copilăriei, așa cum o numește Nicolae Iorga”, explică muzeograful Casei Memoriale ”Nicolae Iorga”, George Arhip.
Zulnia Iorga și cei doi copii ai săi foloseau doar două dintre cele patru camere ale imobilului, în timp ce în celelalte două locuia proprietăreasa.
”Referitor la casă, Iorga spunea în 1933, la o conferință referitoare la orașul copilăriei, că de această casă se leagă cele mai frumoase amintiri. El a locuit aici de la cinci până la zece ani. Tot atunci, spunea că a rămas un pasionat floral, pentru că proprietăreasa, cucoana Marghioala Vâzdogeasa, avea o grădiniță cu flori foarte îngrijită”, povestește Arhip.
Casa Memorială ”Nicolae Iorga” este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric.
Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieții sale, diplome de Doctor Honoris Causa primite din partea unor celebre instituții de învățământ din Europa (Sorbona, Cambridge, Roma) și un mare număr de cărți scrise de Nicolae Iorga, multe în ediții princeps, precum și ziare și reviste pe care le-a editat și îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalități ale culturii românești și universale.
În cele două încăperi ocupate de Zulnia Iorga și de cei doi copii ai săi, Nicolae și George, este prezentată o reconstituire de epocă. Aici se află cana de cafea a mamei sale, un ceas pe care marele istoric l-a deținut, dar și volumul ”Orientalele” lui Victor Hugo (tipărit la Paris în 1877), pe care Iorga îl citea la șase ani. Tot aici regăsim ”Letopisețele Țării Moldovei”, publicate de Mihail Kogălniceanu.
În camera copiilor, pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare — Nicolae — este sugerată de o etajeră cu cărți, o masă de scris, un sfeșnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază și ea de o descriere amănunțită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată ”O viață de om așa cum a fost”.
”Cele mai valoroase obiecte provin din donația Lilianei și Andrei Pippidi, nepoții istoricului. Mă refer aici la vasul ornamental pe care părinții lui Iorga l-au primit în dar de la Costache Iorga, bunicul lui Nicolae Iorga”, precizează muzeograful Casei Memoriale ”Nicolae Iorga”.
Celelalte două încăperi sunt destinate unei expoziții foto — documentare și unei săli multi-funcționale unde sunt expuse primele ediții ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziționată în ultimii ani.
Tot aici, este expus numărul de înmatriculare al mașinii folosite de legionari la răpirea lui Nicolae Iorga, pe 27 noiembrie 1940.
Expoziția foto — documentară din hol cuprinde colecția de manuscrise, prezentate cronologic, începând cu primele documente școlare, continuând cu perioada studiilor liceale, universitare, din țară și în străinătate, și încheindu-se cu anii deplinei maturități a savantului.
Casa Memorială ”Nicolae Iorga” a fost inclusă în categoria monumentelor istorice, atrăgând atenția prin arhitectura secolului al XIX-lea.
Nicolae Iorga s-a născut pe 17 ianuarie 1871 la Botoșani, fiind ucis de legionari pe 27 noiembrie 1940, la Strejnic, în județul Prahova.
El a fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, ”rolul lui Voltaire”.
După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași într-un singur an cu diploma „magna cum laude”, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
A fost cofondator al Partidului Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1.003 volume, 12.755 articole și studii și 4.963 recenzii, aceasta culminând cu ”Istoria României”, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE).
În paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența marxismului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea.
Nicolae Iorga a fost o figură centrală a ”Sămănătorului”, revistă populistă, și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidului Național Român.
S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, regele Carol al II-lea, intrând, după dizolvarea tuturor celorlalte partide, în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.